Blog

  • 28 mai

    Ajutorul furnizat refugiaţilor sirieni de Emiratele Arabe Unite şi statele din Golf

    Snapshot-of-UAEÎn 2011, statele din Golf sperau la o calmare rapidă a spiritelor în Siria, dar aceste aspiraţii nu s-au materializat şi politicile faţă de Siria au devenit mai diverse şi individualizate.

    La conferinţa Donatorilor pentru Siria organizată de Naţiunile Unite în Kuweit în ianuarie 2013 s-au prefigurat intenţii, materializate ulterior în angajamente de ajutor umanitar de peste $1,5 miliarde, din care doar Kuweit, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită se angajau la $300 milioane, iar alte 77 organizaţii caritabile locale, regionale şi internaţionale, precum şi donatori privaţi se angajau la $182 milioane.

    Prinţul Moştenitor din Abu Dhabi, Şeicul Mohammed bin Zayed Al-Nahyan, anunţa o săptămână mai târziu că EAU vor da direct ajutorul poporului sirian (fără a menţiona suma) şi nu prin intermediul Naţiunilor Unite.

    Începând cu 2011, EAU au acţionat în diverse feluri pentru a uşura soarta poporului sirian: 243 000 sirieni aparţinând diverselor culte religioase au primit rezidenţă, peste 17 000 de elevi şi studenţi învaţă în instituţii de învăţământ din EAU şi peste 6000 de oameni de afaceri şi-au deschis afaceri în EAU.

    Un ajutor umanitar de peste $1,1 miliarde a fost acordat poporului sirian: $167 milioane pentru alimente, $155 milioane ca ajutor pentru diverse sectoare de activitate economică, $88 milioane pentru asigurarea de adăposturi, $78 milioane pentru asistenţă medicală, $64 milioane pentru coordonare şi suport, $23 milioane pentru apă şi servicii sanitare, $4 milioane pentru educaţie, iar $38 milioane către Programul pentru Hrană al UNICEF începând cu ianuarie 2014. $420 milioane au fost folosiţi pentru a combate Daesh şi grupările extremiste. $6 milioane au mers către OCHA şi UNHCR pentru taberele de refugiaţi şi $2 milioane către IRC pentru refugiaţii sirieni din nordul Irakului.

    În septembrie 2015, ajutorul umanitar din partea Semilunii Roşii din EAU şi a Fundaţiei Khalifa bin Zayed Al Nahyan a ajuns la 1 milion de refugiaţi din Kurdistanul irakian provenind din Siria şi Irak, atât din taberele de refugiaţi, cât şi adăposturile temporare cum ar fi şcoli, moschei şi biserici.

    În martie 2013 s-a deschis tabăra de refugiaţi Mrajib Al Fhood din Iordania pentru peste 6 000 refugiaţi sirieni, cu capacitate totală de 10 000. Guvernul EAU a colaborat cu guvernele Marii Britanii şi Norvegiei pentru a asigura educaţie copiilor din tabără şi a cheltuit $53,5 milioane pentru a asigura funcţionarea taberei. EAU au finanţat şi spitalul de campanie Al Mafraq la 80 km nord de Amman aproape de graniţa cu Siria, proiect comun EAU-Iordania, cu 12 secţii, sală de operaţii şi personal format de 56 de oameni, specialişti şi administrativ. În august 2015 spitalul avea înregistrate aproape 483 000 cazuri medicale rezolvate.

    De la începutul conflictului din Siria, Semiluna Roşie din EAU a furnizat ajutor în valoare de $602,4 milioane tuturor refugiaţilor sirieni din ţările învecinate Siriei.

    În septembrie 2013, EAU şi Germania au înfiinţat Syria Recovery Trust Fund al cărui scop era sprijinul pentru reconstrucţia Siriei şi la care EAU au contribuit cu $15 milioane, iar în 2015, EAU şi Germania, împreună cu alte 27 de state, au înfiinţat grupul de lucru Stabilisation of the Global Coalition to Counter Daesh, o coaliţie internaţională de lupă împotriva pericolului ISIS, din care face parte şi România ( Germania şi EAU fondatori, Austria, Arabia Saudită, Canada, Cehia, Coreea, Danemarca, Egipt, Franţa, Grecia, Islanda, Iordania, Irak, Italia, Japonia, Kuweit, Olanda, ONU, Letonia, Luxemburg, Maroc, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, România, Somalia, Spania, SUA, Suedia, Turcia, UE).
    In februarie 2013, OpenDemocracy.net a publicat un material despre poziţionarea statelor din Golf faţă de conflictul din Siria în care autorul, Kristian Coates Ulrichse, menţiona că dificultatea identificării fluxurilor de luptători şi a finanţărilor este dată de opacitatea, lipsa de transparenţă şi absenţa unei monitorizări a ajutoarelor furnizate de statele din Golf. Astfel de opinii dovedesc că interpretarea se face în paradigmă occidentală, iar autorii nu sunt destul de familiarizaţi cu modul în care lumea arabă acordă ajutor şi îşi ajută confraţii.

    Un articol scris de Louise Redver şi publicat de IRIN –Humanitarian News and Analysis, în martie 2014, sugerează o înţelegere a modului diferit în care lumea arabă face acte de caritate, citând-o pe Maysa Jalbout, cercetător la Centrul pentru Educaţie Universală al Brookings Institution şi fostă directoare a Fundaţiei umanitare Regina Rania din Iordania. Autoarea articolului confirmă că steagul EAU flutură la intrarea în tabăra de refugiaţi Mrajeeb Al Fhood de la 80 km nord de Amman (Iordania), tabără care a costat $10 milioane, care este gestionată de Semiluna Roşie din EAU şi care adăposteşte câteva mii de refugiaţi sirieni. Iordania era la acea dată adăpost pentru peste 600 000 de refugiaţi sirieni şi cel mai semnificativ beneficiar al ajutorului EAU începând din 2012. Autoarea articolului aminteşte şi că ajutorul umanitar al EAU a fost vizibil şi în ţări ca Azerbaijan, Bangladesh, Bosnia şi Herţegovina, şi Sudan, precum şi în Filipine ca urmare a dezastrelor taifunului Haiyan din 2013. În aprilie 2014, Şeica Sheikha Jawaher Bint Mohammed Al Qasimi, soţia conducătorului Emiratului Sharjah [1] şi Vice-Preşedinte al Consiliului EAU pe Probleme de Familie a fost numită Eminent Advocate al Agenţiei Naţiunilor Unite pentru refugiaţi (UNHCR). EAU şi-au fixat ca ţintă alocarea a 0,7% din PIB acordării de asistenţă şi ajutor umanitar, ţintă fixată în 1970 de OECD.

    Articolul publicat de IRIN – Humanitarian News and Analysis menţionează opinia formulată de Maysa Jalbout, cercetător la Centrul pentru Educaţie Universală al Brookings Institution şi fostă directoare a Fundaţiei umanitare Regina Rania din Iordania, cu privire la modul diferit de cel occidental în care lumea arabă face acte de caritate, considerat a fi făcute dintr-o motivaţie intrinsecă, mai discret, fără vanitate şi fără mediatizare excesivă : “Suntem departe de a înţelege cu adevărat modalităţile prin care lumea arabă şi mai ales ţările din Golf, fac actele de caritate. Donatorii sunt motivaţi de multe motive, fie religioase, fie personale, fie filantropice….”

    Observatorii internaţionali se exprimă uneori în formulări critice în legătură aşa-zisa lipsă de transparenţă a politicilor donatorilor, speculând că pot conduce la lipsă de sustenabilitate sau eficienţă, sau cu faptul că ţări ca EAU nu au definit clar prin politicile Ministerului Cooperării Internaţionale , înfiinţat în 2013, ce fel de donator se doreşte, iar politica sa de acordare de ajutor este încă în curs de elaborare.

    Ceea ce este evident este prezenţa instituţiilor din Golf peste tot în lume unde sunt probleme umanitare , prin parteneriate regionale şi internaţionale. Sumele plasează deja EAU printre primii 20 donatori internaţionali, printr-o multitudine de instituţii, coordonate de Ministerul Cooperării Internaţionale – MICAD, peste 40 de entităţi private şi publice din EAU, cum ar fi Abu Dhabi Fund for Developpment, Semiluna Roşie a EAU, Fundaţia Khalifa Bin Zayed Al Nahyan, Abu Dhabi Future Energy Company, Dubai Cares, Fundaţia Al Maktoum, Sharjah Charity Association şi Fundaţia Noor Dubai furnizează jumătate din totalul volumului de ajutor extern. În plus, EAU asigură logistică agenţiilor Naţiunilor Unite şi altor entităţi umanitare internaţionale pe gratis şi asigură expediţii internaţionale către zonele afectate de dezastre în termen de 48 de ore.

    Faptul că EAU a fost încă din 2011 printre statele care au acordat ajutor umanitar Siriei este confirmat de un material publicat de Carnegie Endowment for International Peace în iunie 2014. Autorul, Frederic Werey, spune că EAU au cheltuit pentru refugiaţii sirieni din Iordania $206 milioane în 2011 şi $263 milioane în 2012, precum şi alte sume a căror cifră exactă nu era cunoscută pentru refugiaţii din Liban. În mai 2013, ziarul libanez The Daily Star publicase un articol în care ajutorul furnizat de Semiluna Roşie din EAU refugiaţilor sirieni din Liban din oraşele Koura, Qalamoun şi Kefraya era prezentat în detaliu.

    Concomitent, EAU acţionau pentru anihilarea facţiunilor teroriste şi extremiste care instigă la violenţă şi război în regiune, lucru de altfel declarat cu orice ocazie de către oficialii EAU până în prezent. Mai mult la cea de-a treia Conferinţă a Donatorilor pentru Siria organizată de Naţiunile Unite în Kuweit în martie 2015, reprezentantul Turciei, ţara care a primit cel mai mare număr de refugiaţi sirieni, aproape 2 milioane, a cerut nu doar ajutor pentru refugiaţi, ci şi înlăturarea cauzei.

    Kuweit s-a opus ajutorului armat pentru rebelii sirieni, s-au făcut speculaţii privind legăturile tradiţionale tribale dintre Kuweit şi facţiunile radicale din opoziţia siriană, dar Kuweit a găzduit conferinţe pentru potenţialii donatori în scopuri umanitare şi, deşi, cifrele exacte ale ajutoarelor acordate de Kuweit nu sunt cunoscute exact, se ştie că a acţionat, de asemenea, cu scopuri umanitare. Conform declaraţiilor Diwan-ului kuweitian, la prima Conferinţă a Donatorilor pentru Siria în ianuarie 2013, Kuweit a promis o donaţie de $300 milioane refugiaţilor, iar la a doua Conferinţă a Donatorilor pentru Siria, în ianuarie 2014, $500 milioane în timp ce Qatar s-a angajat la donaţie de $60 milioane.

    In ianuarie 2014, ediţia 34 a MUSA’ADAT, buletinul informativ al Ministerului Cooperării Internaţionale din EAU publica detalii privind ajutorul internaţional furnizat de EAU. Organizaţiile donatoare din EAU au dat pe perioada crizei siriene suma de $77 milioane (284.4 milioane dirhami) în perioada 2012 – 18 decembrie 2013 când s-a publicat raportul detaliat privind cheltuielile. Distribuţia ajutorului a fost următoarea: adăposturi, logistică, servicii de coordonare şi sprijin, sănătate, alimentaţie. Sectoarele non-alimentare au primit 117 milioane dirhami, 120,4 milioane dirhami în alimentaţie, 4,7 milioane dirhami în coordonare şi suport, 2,6 milioane dirhami în sănătate. Ajutoarele furnizate au fost personalizate în funcţie de nevoi. Astfel, EAU a trimis vaccinuri contra poliomielitei, materiale specifice supravieţuirii pe timp de iarnă, şi materiale necesare refugiaţilor şi strămutaţilor. Se estimează 2,3 milioane sirieni refugiaţi în ţările vecine, 6,5 milioane strămutaţi şi în total 9,3 milioane au nevoie de ajutor umanitar.

    În decembrie 2013, agenţia de presă emirateză WAM informa că s-a reuşit strângerea sumei de $32,4 milioane (120 milioane dirhami) ca urmare a campaniei umanitare “Suntem cu sufletul alături de Siria “, lansată de Preşedintele EAU, Şeicul Khalifa bin Zayed Al Nahyan, şi sponsorizată de Semiluna Roşie din EAU şi autoritatea de mass media a EAU, National Media Council pentru alinarea condiţiilor grele de viaţă ale refugiaţilor sirieni din tabere. Al Ittihad informa că EAU au donat 600 de caravane refugiaţilor sirieni din tabăra Za’atari de care au beneficiat 3900 de familii, în valoare de $1,8 milioane (6,7 milioane dirhami). De asemenea, se menţiona că în 2012 Semiluna Roşie din EAU asigurase $11,47 milioane (42,487 milioane dirhami) sub formă de ajutor în spitalele de campanie din Iordania, precum şi ambulanţe şi adăposturi pentru refugiaţi.

    Atitudinea ţărilor din Golf faţă de conflictul din Siria şi faţă de refugiaţi trebuie înţelese în paradigma arabă, nu raportat la judecăţile de valoare şi mentalitatea occidentală, iar opiniile trebuie exprimate numai după o informare prealabilă privind date şi fapte:

    Guvernele din Golf nu au tendinţa de a încuraja cetăţenii să îşi părăsească teritoriile, ci mai degrabă să rămână şi să lupte pentru supravieţuire. Globalizarea nu le-a alterat sentimentul de identitate naţională şi legăturile cu ţara, tradiţiile şi familiile.
    Modul în care ţările din Golf dau cadouri şi ajută este foarte discret, rafinat, şi personalizat în funcţie de nevoile reale. Țările din Golf nu se laudă, nu se justifică şi ajută din proprie iniţiativă, din solidaritate şi empatie.
    Țările din Golf sunt ţări prospere, bine securizate, care fac eforturi pentru stoparea conflictelor care le afectează stabilitatea şi prosperitatea. Sunt conştiente de potenţialul uriaş pe care îl are lumea arabă, inclusiv din punct de vedere al resursei umane, şi fac eforturi ca ţările arabe să îşi dobândească locul pe care îl merită pe scena geopolitică internaţională.
    Țările din Golf, ţări tinere, cu doar 40-50 de ani de la înfiinţarea ca state independente, sunt obişnuite să primească expaţi şi nu migranţi. Nu au istorie şi tradiţie în migraţie, ci doar în primirea de expaţi specializaţi, şi asta în condiţii legale de muncă bine definite. Prezenţa într-o ţară din Golf se justifică fie prin motive de turism, fie de piaţa muncii, iar a lucra într-o ţară din Golf nu este chiar uşor, se impun cerinţe de specializare şi profesionalism care să contribuie la menţinerea economiilor respective la cele mai înalte standarde. Situaţia economică a Europei, istoria sa şi motivaţiile sale în a accepta migranţi nu sunt comparabile cu cele ale ţărilor din Golf.
    O simplă trecere în revistă a mass mediei din Orientul Mijlociu ajută deci la crearea unei imagini mai clare şi evită preluarea de stereotipuri, de idei propagandistice şi exprimarea de opinii neinformate privind atitudinea ţărilor din Golf faţă de refugiaţii din Orientul Mijlociu.
    Sursa: geopolitics.ro

Comentariu

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dvs. pentru această folosință. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri vedeți
politica de utillizare cookie-uri
Setări cookie
Accept toate Cookie-urile
By continuing to browse or by clicking "Accept All Cookies" you agree to the storing of first and third-party cookies on your device to enhance site navigation, analyze site usage, and assist in our marketing efforts.
Cookie Policy
Cookie Settings
Accept All Cookies