Blog

  • 04 iul.

    Atenţie, urmează un nou Sarajevo!

    Ce avem pe lista crizelor din Orientul Mijlociu? Războiul civil din Siria continuă. Convorbirile de pace dintre israelieni şi palestinieni sunt în colaps, iar războiul reîncepe. Egiptul este în proces de eliminare a grupării Fraţii Musulmani. Discuţiile SUA-Iran sunt marcate de incertitudine. Irakul este în convulsii, iar pericolul ruperii în trei provincii devine tot mai pronunţat, pe zi ce trece.  America face eforturi deosebite de a ţine Irakul în construcţia actuală.

    Secretarul de stat american, John Kerry, în vizită în Irak, încearcă să determine autorităţile de la Bagdad să schimbe guvernul monocolor şiit într-unul de coaliţie, în care să includă comunitatea sunnită. Kerry a negociat inclusiv în provincia semiautonomă Kurdistan cu unul din liderii importanţi de acolo Massud Barzani.

    Provincia semiautonomă kurdă speră să profite de pe urma situaţiei şi să devină independentă. A făcut deja un prim pas extrem de important a început vânzările de petrol în nume propriu şi a încheiat cu Turcia un acord de livrare de hidrocarburi pe 50 de ani. La fel ca şi suniţii, kurzii nu se consideră reprezentaţi de guvernul şiitului Nuri Al-Maliki. Aşa încât se folosesc de moment ca să-şi ceară dreptul la autodeterminare. Sub presiunea înaintării jihadiştilor din Statul Islamic din Irak şi Levant, kurzii fac pas după pas spre independenţă.

    Cine luptă în Irak şi cine antrenează trupele guvernamentale? Conflictul din Irak este unul vechi, religios, între suniţi şi şiiţi, dar confruntările actuale vor genera o criză a refugiaţilor similară cu aceea din Siria. Şiiţii iranieni sunt deja în tranşeele din Irak să-şi ajute fraţii în credinţă. 100 de operativi din Arabia Saudită, potrivit unor informaţii neconfirmate în totalitate, sunt la Mosul pentru a-i sprijini pe sunniţi cu asistenţă militară şi fonduri. Ruşii au trimis instructori pentru cele 12 avioane SU-25, livrate în regim de urgenţă armatei irakiene.

    Maliki i-a acuzat pe americani că nu au livrat avioanele F-16 pe care Bagdadul le-a comandat, deşi acestea trebuiau să fie oferite în septembrie anul acesta. Sunt discuţii între cehi şi irakieni pentru un contract de vânzare elicoptere de atac Mi-24, la mâna a doua, şi avioane de însoţire trupe L-159 (produse de Aero Vodochody).

    Cehii operază 17 elicoptere Mi-24 şi sunt dispuşi să livreze 7 dintre acestea irakienilor, ceea ce constituie subiectul unor discuţii. Elicopterul Mi-24 are două motoare şi dezvoltă o viteză de 310 km/oră, având o autonomie de 750 km. Valoarea contractului pentru elicoptere se ridică la 12 milioane de dolari. America are 300 de militari în Irak, care pregătesc trupele guvernamentale în vederea opririi ofensivei SIIL, în timp ce Iranul are în jur de 24 de ofiţeri din trupele speciale Quad, care asigură consultanţă militară regimului de la Bagdad. Siria, la rândul ei, foloseşte aviaţia pentru a bombarda poziţiile SIIL (Statul Islamic în Irak şi Levant – n.r.) din Irak.

    Aliaţii SUA din Orientul Mijlociu sunt îngrijoraţi de implicarea Teheranului în Irak. Sunt pregătite, după unele surse, 10 divizii ale Forţelor Quad de-a lungul graniţei cu Irakul, gata să intervină. De asemenea, Iranul are 24 de avioane de luptă pregătite să intervină în Irak. Punctul de comandă iranian este la baza Rasheed, aparţinând aviaţiei irakiene, unde se găseşte şi o unitate de interceptare comunicaţii între luptătorii SIIL. Liderul Hezbollah Hassan Nasrallah s-a oferit să trimită luptători în Irak.

    Deocamdată, în zonă sunt prezenţi numai consilieri militari. Luptătorii Hezbollah sunt deja prezenţi în conflictul din Siria de partea regimului Assad. Începând cu 2003, Forţele Quad au solicitat serviciile Hezbollah în Irak. Astfel, aceştia au creat unitatea U 3800 care a trimis personal militar în Irak să pregătească luptători de gherilă urbană. Hezbollah a asigurat fonduri şi arme miliţiilor şiite irakiene şi a pregătit luptătorii irakieni în derularea operaţiunilor speciale.

    Conform unui raport al Pentagonului din 2010, insurgenţii şiiţi au primit pregătire specială în tacticile operaţiunilor de răpire de persone şi de utilizare a dispozitivelor explozive improvizate sofisticate. Un exemplu a fost atacul din ianuarie 2007 asupra Centrului Comun de Coordonare a Forţelor americane din Karbala, unde au murit patru militari americani. Operaţiunea a fost planificată de Hezbollah şi Forţele Quad, conform declaraţiilor celui care a organizat acţiunea, capturat mai târziu de americani, Ali Musa Daqduq, şi a fost executată de insurgenţii şiiţi. Astăzi, Hezbollah şi Forţele Quad cooperează în Yemen, Bahrein, Irak şi Siria. Noul comandant al U 3800, Hajj Khalil Harb, un experimentat operativ şi un bun cunoscător al operaţiunilor teroriste a adus o nouă orientare a pregătirii acestei unităţi.

    Ce face Bagdadul?

    În îndeplinirea cerinţelor constituţionale, Parlamentul irakian a convenit formarea unui nou guvern care să certifice alegerile din 30 aprilie, câştigate de şiiţii lui Nuri al-Maliki.

    Diplomaţii europeni, liderii politici şi clericii şiiţi l-au îndemnat pe actualul premier să includă suniţii şi kurzii în noul guvern pentru a crea o forţă etnică în măsură să răspundă cu vigoare insurgenţilor. De asemenea, multe voci politice cer înlocuirea lui Nuri al-Maliki, care a fost deja de două ori prim-ministru. Partidul lui Maliki, Regula Legii, deţine 92 de locuri din cele 328 ale Parlamentului, iar pentru a forma un guvern sunt necesare 165. Kurzii şi suniţii au cerut o serie de revendicări prim-ministrului pentru a se alătura unui cabinet condus de acesta. În acest timp, situaţia continuă să se deterioreze, iar tensiunile  sectare sunt la ordinea zilei. Răpirile şi crimele împotriva suniţilor s-au înmulţit, astfel încât, numai în a treia săptămână din iunie, au fost aduse la morga din Bagdad peste 20 de corpuri neidentificate, cele mai multe împuşcate în cap.

    Guvernul de la Bagdad a abandonat singurul punct de trecere dintre Irak şi Siria, Turabil, în mâna triburilor sunite, ei fiind aceia care negociază trecerea grupurilor înarmate ale SIIL. Gruparea SIIL deţine controlul punctelor de trecere dintre Irak şi Siria. În aceste condiţii, Iordania şi-a pus militarii în alertă pe cele 112 mile ale graniţei cu Irakul. De asemenea, înaintarea SIIL în vestul Irakului a dus la capturarea aeroportului de la Tal Afar. SIIL îşi consolidează poziţiile în Irak şi trebuie să notăm că acest lucru se întâmplă numai în cooperare cu triburile sunite şi populaţia civilă, dar şi cu sprijinul foştilor generali ai lui Saddam Hussein.

    Conducătorul puternicului trib Dulaimi, Sheikh Ali Hatem al-Suleimani, cel care a fost în centrul revoltei împotriva premierului Nuri al-Maliki, începând de anul trecut, spunea unui reporter de la The Globe că teroriştii nu sunt mai mult de 10% dintre insurgenţi şi rolul lor în războiul declanşat între suniţi şi şiiţi este exagerat de media, Facebook şi Twitter: Noi vom amâna lupta cu SIIL după ce pleacă al-Maliki şi nu va fi o problemă pentru noi. Acum este timpul să luptăm cu Maliki. Este însă neclar cum se vor desfăşura evenimentele după plecarea lui Maliki.

    Ce s-ar putea întâmpla în Irak? Împărţirea Irakului în trei zone – şiiţii în sud şi est, kurzii în nord şi suniţii într-un califat în vestul ţării – ar face ca Afganistanul din vremea premergătoare lui 9/11 să fie o poveste fără importanţă. Califatul a fost declarat, urmează să fie împarţit Irakul.

    În acest scenariu, zona şiită ar deveni un vasal al Teheranului, iar centura şiită care se întinde din Liban, prin Siria şi Irak, către Iran s-ar rupe. Sute de irakieni vor pieri într-un conflict fără de sfârşit. Reconcilierea pare ceva irealizabil în viitorul apropiat, dar dacă s-ar întâmpla aşa ceva, atunci ar însemna pieirea SIIL şi preluarea locului său de o altă grupare sunită, naţionalistă, care să înceapă negocierile cu şiiţi. De asemenea, triburile sunite pot întoarce armele în cazul în care Bagdadul le rezolvă revendicările.

    Orice coaliţie conciliatoare necesită un răspuns moderat de la autorităţile din Bagdad. Din păcate, guvernul lui Nouri al-Maliki se pare că nu are un interes în a angaja negocieri de pace, iar suporterii de la Teheran nu au pe agenda lor un guvern cu suniţi în coaliţie la Bagdad. După o lungă şi sângeroasă confruntare, suniţii sunt învinşi şi eliminaţi din Bagdad şi Diala, urmând ca, în final, după un colaps economic al provinciilor sunite, acestea să se reconcilieze cu administraţia centrală şiită. Nu este un scenariu bun, dar este cel mai aproape de realitate.

    Opţiunile variază în cazul kurzilor răspândiţi într-o regiune mai largă care cuprinde Irakul, Siria şi Turcia. Ne îndreptăm cu paşi repezi spre un Kurdistan independent, dorit de populaţia kurdă de sute de ani şi niciodată realizat. S-ar putea ca inclusiv turcii să le dea o mână de ajutor, pentru că vor avea un producător de petrol la graniţă. În orice caz, turcii nu se simt confortabil în vecinătatea unui stat kurd independent, dar timpurile se schimbă şi interesul economic este mai important decât ceea ce cred politicienii.

    Tel Avivul s-a pronuţat pentru un stat kurd, având în vedere relaţiile pe care le pot dezvolta cu acesta în domeniul energetic.  Cât despre Irakul de sud, este clar că va deveni o provincie şiită sub controlul Teheranului. Marea problemă a sudului va fi producţia de petrol, care se estimează la aceleaşi valori ca înaintea începerii conflictelor.

    Agenţia Internaţională a Energiei prognozează ca Irakul va produce, în 2020, în jur de 6 milioane de barili pe zi, faţă de 3,3 cât realizează acum. Confruntările din Irak vor duce la diminuarea producţiei de petrol. În primul rând, SIIL va conduce operaţii militare pentru a controla infrastructura energetică pe care se întemeiază finanţele Bagdadului.

    În al doilea rând, ineficienţa guvernului irakian, de care se plâng companiile de petrol ce operează în zonă, va fi accentuată de focalizarea Administraţiei de la Bagdad pe ostilităţile ce se derulează de-a lungul şi de-a latul Irakului. Securitatea în sudul Irakului, unde sunt o serie de câmpuri petrolifere importante, se va deteriora odată cu plecarea pe front a personalului. Toate aceste probleme se vor adăuga la soluţiile financiare necesare pentru păstrarea securităţii instalaţiilor petroliere şi a personalului. Aruncarea Irakului într-un război sectar a făcut ca preţul petrolului să urce spre 115 dolari, pentru prima dată în ultimele nouă luni.

    Trei sferturi din producţia de petrol a Irakului, peste trei milioane de barili pe zi, aparţine terenurilor petrolifere din sud (Irakul este al doilea mare producător din OPEC), controlate de şiiţi şi care nu sunt, deocamdată, în pericol. Situaţia se poate schimba însă într-o bună zi. În acelaşi timp, Rusia a tăiat livrările de gaz către Ucraina, pentru a treia oară din 2006. SUA au devenit, astfel, principalul producător de petrol şi gaze naturale din lume, preluând locul deţinut istoric de Arabia Saudită. Creşterea aceasta se limitează la America de Nord şi Canada, pentru că în restul globului, în Marea Nordului, Mexic, Venezuela şi în alte regiuni, producţia scade.

    Citeste tot articolul…

Comentariu

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dvs. pentru această folosință. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri vedeți
politica de utillizare cookie-uri
Setări cookie
Accept toate Cookie-urile
By continuing to browse or by clicking "Accept All Cookies" you agree to the storing of first and third-party cookies on your device to enhance site navigation, analyze site usage, and assist in our marketing efforts.
Cookie Policy
Cookie Settings
Accept All Cookies