Blog

  • 22 sept.

    Cine controlează Balcanii?

    balcaniÎn cursul lunii iunie 2015, mai exact între 25-26 iunie a avut loc la Bruxelles, ședința Consiliului Uniunii Europene. Pe 20 iulie, Secretariatul General al aceluiași Consiliu al Uniunii Europene a dat publicității un document intitulat “Concluziile Consiliului privind migrația”. Documentul se dorește a fi un set de concluzii privitoare la migrația în cadrul țărilor UE. O analiză atentă a acestui comunicat (destul de steril și oarecum lipsit de conținut) arată că fiecare dintre cele 5 puncte ale sale, relevă faptul că “Agenda Europeană privind migrația” este înca departe de a fi altceva decât un document programatic.
    Unicul lucru interesant care reiese din documentul emis de către acest for European se referă la importanța finanțării adecvate a proceselor prin care se pun în aplicare politicile de securitate comună, în cadrul UE. Doar în cadrul unui singur paragraf al documentului se face legatura între finanțare și punerea în aplicare a politicilor de securitate și politică externă a UE, cu referire la migrație.
    Lipsa unei politici comune privitoare la migrație este invocată tacit, tot printr-o frază sterilă, de tip “trebuie”: “Consiliul este gata să conlucreze cu Înaltul Reprezentant și Comisia în eforturile acestora de a înregistra progrese către o politică externă mai activă, mai eficientă și globală a Uniunii Europene în materie de migrație.”
    În realitate însă, Europa nu este pregatită suficient pentru a primi valurile de imigranți, care abundă zilnic continentul. Deși demografia și realitățile economice arată faptul că este o nevoie sporită de imigranți, UE nu a creat înca un mecanism care să absoarbă și să proceseze zecile sau sutele de mii de cereri de azil sosite din partea imigranților.
    UE nu are nici măcar o strategie conturată privitoare la controlul rutelor de imigrație din Balcani, acolo unde interesele altor puteri controlează sau încearcă să controleze mai bine situația.
    Într-un document elaborat de Stratfor în luna mai a acestui an se arată că influența exerciatată de către Turcia în Peninsula Balcanică reprezintă o nouă realitate geopolitică zonală. Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan a efectuat o vizită în Bosnia-Herţegovina pe 20 mai, anul acesta. Vizite similare le-au avut şi ministrul de Externe al Turciei, Mevlut Cavusoglu, şi viceprim-ministrul Ali Babacan.
    Turcia este printre primii cinci investitori în acest stat. Oficialii din această ţară susţin că au investit 1,1 miliarde de dolari în Bosnia începând cu anul 1995 – o sumă semnificativă pentru un stat cu un PIB de 18 miliarde de dolari.
    Rusia nu lipseste nici ea din această zonă. Este prezentă atât la nivel politic, prin vizite și contacte politice cu lideri ai unor state din Balcani, dar mai ales economic, prin investiții și fluxuri de capital.
    La 15 mai, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a vizitat Serbia la doar câteva zile după ce preşedintele Consiliului Federaţiei Ruse, Valentina Matvienko, s-a întâlnit cu liderii sârbi la Belgrad.
    Rusia şi-a folosit influenţa în Balcani, unde are strânse legături istorice şi culturale cu Serbia şi Grecia pentru a submina interesele Occidentului. Scopul Rusiei în Balcani este să prevină extinderea trupelor occidentale şi a infrastructurii militare în regiune, pentru a implementa între timp proiectele strategice de infrastructură energetică, intre care si Turkish Stream, care ar urma să transforme Rusia și Turcia în două puteri regionale, din punct de vedere al alimentării cu gaz metan.
    Rusia deţine câteva active energetice regionale şi un număr de credite care reprezintă restanţe ale guvernelor din Balcani. Moscova a reuşit să păstreze relaţii diplomatice bune cu unii oligarhi locali, în special din Bulgaria. Gazprom a cumpărat pachetul majoritar al companiei petroliere sârbe NIS în 2008. Rusia a oferit finanţare Serbiei, în jur de 1,5 miliarde de dolari în ultimi doi ani. Kremlinul a oferit energie cu împrumut Republicii Srpska, entitate sârbă din Bosnia-Herţegovina.
    Interesul pentru Kosovo este crescut atât pentru turci cât și pentru SUA. UE s-a implicat în Kosovo, dar numai la nivelul menținerii unei stări de pace (relativă), fara a oferi soluții economice concrete, până în prezent.
    Occidentul are interese în Balcani, mai cu seamă pentru a contracara influența Rusiei și are avantajul accesului la fonduri însemnate pentru dezvoltare, care pot ajuta statele din regiunea de Vest a Balcanilor, să crească economic. Totusi, aceste fonduri nu sunt împarțite cu generozitate, Serbiei si Macedoniei, state care nu au șanse reale în viitorul apropiat, să adere la UE.
    În intervalul 2014-2020, Uniunea Europeană va aloca 1,5 miliarde de euro sub forma de granturi Serbiei şi 11,4 miliarde de euro Bulgariei. În cazul Bulgariei, banii sunt prevăzuți pentru apărare, în mare parte pentru a consolida efortul membrilor NATO din apropierea imediată a Rusiei.
    Între timp, grupuri de migranți continuă să traverseze Marea Mediterană, pentru a ajunge fie în Grecia, fie în Italia, unde autoritățile înca mai așteaptă sprijin comunitar, pentru tratarea fenomenului.
    Măsurile concrete și concertate din partea UE întarzie să apară, fiindcă nu există înca un mod de acțiune comun la nivelul Uniunii.
    Documentul emanat de către Consiliul UE nu face referire concretă la proceduri de tratare a fenomenului migrației pe continent și lasă la interpretarea fiecărui stat care se confrunta cu acest fenomen, să-și găsească resurse proprii de gestionare a situației.
    Poate că se speră ca documentul emis de Consiliul UE să constituie un “argument” pentru Comisia Europeană, care va elabora un “răspuns european colectiv”, printr-o decizie ce se lasă așteptată de multă vreme.
    Pana cand UE va proceda la adoptarea unor măsuri concrete, unitare și viabile, zona Balcanilor rămâne un “câmp de lupta” pe care interesele SUA, Rusia, Turcia și cele europene se vor întrepătrunde. Este posibil ca Turcia, cel mai puțin înzestrat jucător din această zonă să aibă de câștigat.
    Turcia vizează extinderea influenței economice și politice în Bulgaria, Macedonia, Albania, Bosnia și Herțegovina și nu, de exemplu, în țări precum Grecia și România, cu aceasta din urmă având afinitate scăzută din punct de vedere istoric, religios și cultural.
    Dar asta nu exclude ca Turcia să-și consolideze puterea în zona, dat fiind faptul că politica sa externă este una ambițioasa și gandită pe termen lung, vizând chiar și alte zone ale lumii, precum Nordul Africii, Asia și Orientul Mijlociu. Nu trebuie uitată Albania, la care vom face referire într-un material viitor.

    ***

Comentariu

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dvs. pentru această folosință. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor privind cookie-uri vedeți
politica de utillizare cookie-uri
Setări cookie
Accept toate Cookie-urile
By continuing to browse or by clicking "Accept All Cookies" you agree to the storing of first and third-party cookies on your device to enhance site navigation, analyze site usage, and assist in our marketing efforts.
Cookie Policy
Cookie Settings
Accept All Cookies